poza autor

Ioan Postolache-Doljești

cuvântul scris - veșnicia sufletului

trăiesc e oul întreg nu-l sparg să iasă puiul Show

Rezidență:

Naționalitate:ron

Site Web:

  • poetry ×   14-oct.-2019

    gânduri pe trotuarele toamnei

    de ce nu ştiu şi eu să mă plimb de ce paşii mei nu suportă lentoarea mereu ceva neştiut m-a zorit oare de ce că n-am ajuns nicăieri... în mine un ceas îşi roteşte limbile mereu şi mereu încercând să mă mintă că timpul vieţii nu-i liniar... eu şi hamsterul meu avem aceeaşi dorinţă căţăratul spre-o evadare el pe roata de jucărie eu pe cea a timpului ca şi el captiv în interiorul roţii alerg alerg şi alerg timpul îmi fuge de sub picioare şi eu tot pe loc tot pe loc... duc ţigara la gură şi-o viespe se-aşază pe...

    o zi în urmă
    28 vizualizări

  • poetry ×   11-oct.-2019

    trist adevăr

    ne credem zei dar suntem vulnerabili în faţa provocărilor din viitor urcuşul lumii e-o cădere-n gol ne credem zei dar suntem vulnerabili tot mai rigizi avari iresponsabili goliţi de umanism cozi de topor în faţa provocărilor din viitor ne credem zei dar suntem vulnerabili banu-i stăpân în mintea tuturor deşarte vanităţi ne urâţesc făptura iubire-ajuns-a moft umilitor ne moare inocenţa prematur sudalma ne împute gura şi nu vedem cum iadul creşte-n jur

    4 zile în urmă
    66 vizualizări

  • poetry ×   02-oct.-2019

    pe-alei

    e naşpa fir-ar ea toamna cu soare de vară cu plimbări fără ţintă prin parc pe lac cu lebede albe graţioase ca tine şi castane pălindu-mă-n cap orizontul mi-i forfecat de copaci şi totuşi simt cerul că-n ochii mei se închide aşa ca o inimă ce încă mai bate pentru noi doi apropo întunericul nopţii fără de somn e prielnic aducerilor aminte apar şi eu pe ecranul ochilor tăi sau am fost doar aşa un fel de... joc de cuvinte las parcul în urmă cu croncănitu-i de ciori pleca-voi la ţară în vie unde stoluri de grauri pofticioşi dau târcoale...

    13 zile în urmă
    68 vizualizări

  • personals ×   27-sept.-2019

    nu-ţi spun adio

    plouă rece şi trist pe Roman Doljeşti şi Paşcani pe urmele paşilor tăi plouă amarnic de trist pe suflete încărcate de vis pe infantile mânii şi orgolii plouă şi ploaia tu n-o mai auzi... trăncăneam binedispuşi amândoi mi-amintesc că ţi-am spus că timpul e un copac cu secundele frunze iar noi căcăciose omizi iar tu că fiecare-i un ceas cu o singură limbă care eşti tu de la nidare pornit să te-nvârţi să toci şi să toci mereu secundele vieţii... coarda ceasului tău fără veste s-a rupt şi limba i s-a oprit la cinzeci şi cinci... de-ar mai fi cu...

    18 zile în urmă
    93 vizualizări

  • poetry ×   19-sept.-2019

    optimism

    îţi oblojeşti secundele bolnave de dorul verii ce-a trecut de noul început pierdut îţi oblojeşti secundele bolnave cu versuri aparent gângave fără substanţă-n conţinut de dorul verii ce-a trecut îţi oblojeşti secundele bolnave cu raze palide-i stropită firea şi-i groasă roua dar nu-i brumă c-aşa-i când pleacă vara şi iubirea dar va veni o alta iară că n-o fi asta cea din urmă şi sânge ai în pentr-o nouă vară

    26 zile în urmă
    74 vizualizări

  • personals ×   14-sept.-2019

    şişca

    toc la şişcă ghizdeiul abia cosit ca mine e şişca de veche nu mai are apărătoare pentru valţuri şi tambur de cuţite ca şi mie teamă de a cădea în ridicol tocăm amândoi realitatea verde şi crudă amestec de ghizdei şi crupe pentru curcani amestec de simţire şi gânduri pentru suflet e toamnă şi-i al naibii de cald îmi duc bustul gol şi-asudat sub umbrar o pauză de o ţigară şi-o bere nu strică... moţăie clipa şi vântul doarme profund parmenul auriu e lângă mine şi nicio frunză nu-i mişcă nu-l doare nici în clorofilă că un ram e năpădit...

    o lună în urmă
    98 vizualizări

  • poetry ×   10-sept.-2019

    mamoş

    deschisă e clipa ce vine ca sexul femeii ce naşte şi ca bărbatul voluptoaselor nopţi de plăceri care-au fost obligat de împrejurări să fie mamoş speriat de ce văd fac un efort de transfer într-un film sf şi prind pruncul ce vine îngălat de mâzga amniotică şi-l privesc miroase a miez de pământ aştept să ţipe dar nu îmi face cu ochiu şi râde la mine fantastic constat că născutul sunt eu... timpul ni-i mamă şi noi ne naştem mereu şi mereu până la moarte nu ştim de viaţa-i iubire sau doar o înlănţuire de naşteri deşarte dar sperăm şi...

    o lună în urmă
    93 vizualizări

  • poetry ×   08-sept.-2019

    amanta

    va veni în curând bărberit după duş spălat bine pe dinţi primenit o aştept e sărbătoare şi mă întreb dacă voi fi potent cât aşteptările sale cum e afară e şi în mine şi-n ea toamnă şi-aş vrea... îmi fac un plan de bătaie e cerul senin şi-i răcoare rochia ei bănuiesc va fi alburie şi sigur pe chipul ei nemachiat voi citi nu oboseală nici resemnare ci un calm aşezat cu un mugur de şagă aproape deschis ca o promisiune vom merge la slujba Sfintei Mării apoi că-i duminică prânzul îl vom lua la restaurant stropit cu paharul de...

    o lună în urmă
    115 vizualizări

  • personals ×   05-sept.-2019

    întrebări inocente

    cineva când eram ca tine copil mi-a zis că dintre oameni singur poetul are sufletul liber ca pasărea cerului şi mult timp am crezut citeam şi căutam asemănări Poe şi corbu Esenin şi codalbul Homer şi vulturul pleşuv şi tot aşa cocoşi de munte albatroşi ciocârlii privighetori pescăruşi etc legate de nume sonore până am ajuns la poezia modernă când a trebuit să apelez la cele cu zbor chinuit ba chiar la cele inapte de zbor dropii greoaie curci ameţite fazani aurii limitaţi de voliere ... desigur nepoate mai sunt şi păuni ce pot zbura până în bold de biserici...

    o lună în urmă
    114 vizualizări

  • poetry ×   12-aug.-2019

    coş de gunoi

    crezi ce vrei despre tăcerile mele eu stiu că nu-s piei de reptilă ci oboseli acute de gând şi punte devin căzând lat pe curmezişul hăului tâmplei cu paşi de bocanci scâlciaţi târşiţi să se plimbe trecutul pe care tu îl ştii fragmentar tu poate crezi că tăcerile mele sunt pline de bube ce supurează cuvântul făcându-l demers inutil nu suflete sunt nori trecători ce se sparg în tunete mute să-mi plouă răcori pe suflet şi frunte încolo e totul senin senin cât se poate desigur şi-al meu e-n seară târzie cu soare ascuns şi stele pe cer licăriri de...

    2 luni în urmă
    194 vizualizări

  • poetry ×   26-iul.-2019

    caniculă

    soarele nu vrea să ştie că-s lac de sudori, aici, mai aproape de dumnezeu decât alţii, la patru, unde te întrupezi din gând răvăşit, ademenitoare, bună-bunuţă şi plină de graţii şi-mi bate-n fereşti cu berbeci de văpăi de parcă perdelele-s pară... mi-aduc aminte de pântecu-ţi rece, de geamătul abia desluşit şi-mi vine de gât să strâng clipa ce mă petrece... - e vară, râde banditul cu dinţii de foc, în toamna-ţi de vise ia şi petrece... cu cine,-l întreb, nu vezi că urlu-a pustiu? - pune-ţi chiloţii în cap şi curului gol fă-i bucuria duşului rece... gâfâie-n draci bietul meu...

    2 luni în urmă
    163 vizualizări

  • personals ×   15-iul.-2019

    în sfârâit de flacără mică

    irişi petunii şi trandafiri pe mormânt o zorea dintr-un bob de nu se ştie de unde venit ţi se-nfăşoară pe cruce cu florile deschise ca nişte ochi albaştri privind către cer aprind lumânarea de azi o aprind şi pe cea de ieri stinsă de ploaie şi vânt în liniştea asta mare o aud sfârâind şi-mi pare un murmur de negânduri venind din adânc poate subconştientul meu percepe o prezenţă subtilă de mă trezesc vorbind cu glasul şoptit cerându-ţi iertare că egoist te-am pus în ţărână străină ca la timpul ce-mi va fi sorocit să fiu alături de tine pentru cea...

    3 luni în urmă
    177 vizualizări

  • personals ×   21-iun.-2019

    la solstiţiu

    puncte trase de urechi de orgolii ajunse virgule se bâţâe de colo colo printre cuvinte crezându-se geniale şi mare-i gâlceava între punct şi virgulă pe sama cine-i mai mare clonţoasă din fire la beregata lui sare cine eşti tu băi ăsta fără dimensiuni un nimic o căcărează scăpată la capăt de propoziţie frază şi-atât pe când eu... un prăpădit sfârc de codiţă acolo semnificând nici gând nici cuvânt ci doar o scurtă tăcere iar locul tău ideal e la mijloc de caca dacă nu cumva deşteptul nu-l ia în braţe pe şi dar... ssst eşti tăcere... cu vârful pixului pe...

    3 luni în urmă
    213 vizualizări

  • poetry ×   11-iun.-2019

    cireşe-n pârg

    lanţul ruginit s-a rupt, ca un făcut, taman la el şi ciuturile au căzut în adâncul fântânii. era vremea pârgului în cireş şi în el... aplecat văzu în adânc cum din rotunda şi clara oglindă îl privea mirat un copil. cu cangea la capătul de funie mult s-a căznit până le-a scos şi, doamne,pe el, câtă bucurie... astăzi când scrie priveşte-n a vieţii fântână, nu vede copilul şi-l strigă pe nume: Ioooaaaneeee... din adâncul mâlit aude doar tristul ecou... şi cireşile, doar cireşile, doamne, sunt iarăşi în pârg...

    4 luni în urmă
    190 vizualizări

  • poetry ×   27-mai-2019

    sub tâmpla sură

    frustraţi de zgardă lanţ şi par îmi urlă câinii-n legătoare le strig să tacă ce mai vor au apă cuşcă şi mâncare cândva cu ei la vânătoare intrau vioi prin ţâhlă şi hăţişuri scoteau vânatul de prin ascunzişuri să mi-l aducă în cătarea puştii azi nu mai dau din coadă când mă văd şi dacă-i cert mi-arată colţii iar dacă-mi bate cineva în tabla porţii tac mâlc cu coada-ntre picioare...

    4 luni în urmă
    196 vizualizări

  • poetry ×   12-mai-2019

    migdalul

    într-un şopron de la ţară în cuiul ruginit uitată a stat salopeta murdară aproape un an într-un lighean şi el ruginit cu apă de ploaie pusă a fost la muiat mozolind-o să scape de glod am simţit în palme un nod era într-un buzunar un sâmbure de zarzăr cais ori migdal n-am stat să mă uit l-am zvârlit peste cioata de măr odată cu apa... lângă cioată e azi un migdal gândesc că şi eu am venit la fel ca el întâmplător pe pământ e primul lui an de rod şi abia aştept şi-aş dori fructele lui să fie dulci...

    5 luni în urmă
    185 vizualizări

  • poetry ×   04-mai-2019

    ochi spectator

    în joia asta mare te regăseşti în nepoatele tale. cu ele, sub ninsori de petale din vişinul înflorit, îmi pari că te lepezi de tine, de timp... ce poate fi, mă întreb, în revărsarea tumultoasă de verde, viaţă izvorând din pământ, mai frumos decât, pe portativul vieţii, în săptămâna de patimi să fiţi împreună un cânt? cu ochi de miel neştiutor de cuţit te privesc nepoatele tale. vântul adie şi-mi pare că tu în pupăceală cu ele redevii un copil suflet livadă-nflorită... mai târziu faci ochii mari când te chem: vino aproape de mine April să ciocnim paharul cu sângele...

    5 luni în urmă
    201 vizualizări

  • poetry ×   18-apr.-2019

    păreri de rău

    pe ultima zăpadă am tăiat un puigan de cireş crescut lângă un gard dintr-o cireaşă scăpată poate din ciocul unui graur motivele erau atuncea beton era destul de vânjos şi nu dădea semne de floare (aşa credeam eu) neplodind de ce să-l mai las în timp mi-ar fi crăpat nearmata temelie de gard... intru în grădină burniţează e frig vântul bate din nord o mare mâhnire simt când îl văd aşa prăbuşit cu ultimele rămăşiţe de sevă în zilele calde ale primăverii anemic ce-i drept dar totuşi a înflorit îl ridic să-l duc la grămada de vreascuri sus îl ţin...

    5 luni în urmă
    388 vizualizări

  • poetry ×   16-apr.-2019

    ouă de paşte

    oul minune şi enigmă a lumii mâna dibace în scop mercantil îl sparge la un cap şi la altul atât cât să intre acul seringei îl goleşte de conţinut apoi migălos îl împestriţează în fel şi chip să fure privirea celui ce nu ştie ce vrea fierte simplu boite în virtutea unui vechi obicei sunt ciocnite în veselie şi râs de ziua învierii cuvântului batjocorit răstignit... pe mine oul mereu m-a uimit sub cloşcă misterios şi tăcut ca adevărul adânc e ca un gând sub tâmpla poetului firesc şi banal ca şi viaţa dar din ea izvorât cuvânt să se...

    5 luni în urmă
    160 vizualizări

  • poetry ×   27-mar.-2019

    vis colorat

    spumegând apele cad în cascadă sub tâmpla albă lostriţe păstrăvi somoni sturioni se-avântă în salturi cad şi iar saltă acolo în calmul de sus însorit prundul curat aşteaptă în apa uşor lunecând ca o lacrimă ponta - cuvinte născând poezie...

    6 luni în urmă
    317 vizualizări

  • Showing 1-20 of 922 items.
under construction author view

Opinii recente

  • credeam că...

    de Ioan Postolache-Doljești - o lună în urmă

    dar se mai întâmplă minuni. târziu dar sincer îţi mulţumesc de vorba bună şi te...

  • aş vrea să cred ce spui

    de Ioan Postolache-Doljești - 5 luni în urmă

    dar în minte-mi vin spusele lui Valmiki când a văzut o pasăre ucisă-n rut: o...

  • fiind postată

    de Ioan Postolache-Doljești - 7 luni în urmă

    şi pe 12.02.2019,trecută şi la recomandate, repostarea o văd ca un test... hoţomane! cu toată...

  • ca părinte

    de Ioan Postolache-Doljești - 9 luni în urmă

    sunt bucuros că v-a furat pentru o clipă ochii fătuca-mi în straie modeste scoasă la...

  • cu lumina ei caldă

    de Ioan Postolache-Doljești - 9 luni în urmă

    steaua primită în dar din vârful pomului imaginar îmi mângâie blând sărbătorile... sincere mulţumiri. sărbători...

  • superb

    de Ioan Postolache-Doljești - 10 luni în urmă

    vă invidiez frumoșilor.

  • și mie

    de Ioan Postolache-Doljești - 10 luni în urmă

    mi s-a pus călușu-n zori...

  • cu scuze

    de Ioan Postolache-Doljești - 11 luni în urmă

    nu gheamă ci cheamă, Ioan.

  • bine-ai venit Stela.

    de Ioan Postolache-Doljești - 11 luni în urmă

    simțindu-ți sinceritatea trăirii eu așa te-am citit: "toamnă din nou sub soarele care a uitat...

  • tulburător poem

    de Ioan Postolache-Doljești - 11 luni în urmă

    scris de-un bărbat l-aș fi privit ca o lamentabilă văicăreală, dar când e scris de-o...

  • venind din grădină

    de Ioan Postolache-Doljești - 11 luni în urmă

    pe un petec de hârtie am scris: e-o agonie blândă-n grădină goliți de rod tac...

  • o întrebare

    de Ioan Postolache-Doljești - un an în urmă

    ca cea a lui Adam în rai, tâmpla mi-o bagă în valțuri: de ce tocmai...

  • sădit în noi

    de Ioan Postolache-Doljești - un an în urmă

    de la-nceput de lume-i dorul de a ne dărui cuiva plenar, cu patimă, să simtă...

  • da, e impropiu spus

    de Ioan Postolache-Doljești - un an în urmă

    fuior.corect caier pentru că bucii sunt scamele rezultate de la pieptănatul fuiorului. din fuior rezultă...

  • amintirile

    de Ioan Postolache-Doljești - un an în urmă

    am vrea să fie fuiorul din furca ținută în brâu cu lână de aur,cu inima...

  • intrisecitate

    de Ioan Postolache-Doljești - un an în urmă

    de e în spațiul poetic triosetul sau logoree, nu știu cum îl vezi, oricum, pentru...

  • recitesc și

    de Ioan Postolache-Doljești - un an în urmă

    perplex privesc poezia ca pe un lacăt cu cifru 13 versuri stau ca la cina...

  • o văd pe mama

    de Ioan Postolache-Doljești - un an în urmă

    punându-mi în valiză lucrurile de plecare, curate, călcate, împăturite frumos. își trăgea pe furiș nasul...

  • da, Ștefane,

    de Ioan Postolache-Doljești - un an în urmă

    poate fi înterpretată și-așa doar că eu chiar sunt curios ce spune Ioana, de-o spune...

  • Dasy a noastră spunea că iubirea

    de Ioan Postolache-Doljești - un an în urmă

    are nevoie de două aripi și, doamne, câtă dreptate mai are... la început fiecărui cuplu...

Încarcă mai multe opinii



Contact us