poza autor

diana dumitraciuc

Show

Rezidență:

Naționalitate:ron

Site Web:

  • poetry ×   09-oct.-2019

    natural blues

    ce curaj să te trezești dimineața să bei cafeaua neîndulcită să ieși din casă fără să citești horoscopul să intri în lumină fără să știi la ce oră apune soarele să călătorești fără bilet să nu cedezi locul femeii în vârstă să simți pulsul tot mai grăbit tensiunea din aer micile descărcări electrice sub piele țipătul sirenelor să ți se facă frică să închizi ochii strâns strâns până vezi doi ochi care te privesc dinăuntru să ți se rupă filmul să te întorci de unde ai plecat să-ți așezi gâtul sub pagina goală să-ți pipăi memoria ca un orb căutând...

    5 zile în urmă
    44 vizualizări

  • poetry ×   12-sept.-2019

    repetiții pentru niciodată

    nu am avut niciodată curaj să fac vreun rău ori vreun bine am mers doar în linie dreaptă cu grijă să nu trezesc copilăria dintr-o jucărie pe care n-am scos-o niciodată din cutie niciodată n-am dus dragostea până la capăt am lăsat un cerc incomplet o rană deschisă cu orice senzație analizată catalogată anesteziată în acest insectar unde mă trag singură-n țeapă cu o viață mereu amânată cu fiecare clipă tăiată milimetric totul conform planului totul pentru iluzia certitudinii noapte de noapte același vis o cădere continuă cu viteză constantă și nu vreau decât să ating pământul odată să mi...

    o lună în urmă
    67 vizualizări

  • poetry ×   01-sept.-2019

    live session

    profile upgrade version 3.2.1 fix pack installing error message saving failed please try again or restart hello world deschid fereastra prizez o gură de aer wi-fi pământul se rotește în jurul meu până iese cercul perfect de prieteni care mă adoră cu 100 mbps postez deci sunt mai bine 1. dați un share pentru o pădure de hârtie 2. dați un like pentru o călătorie pe marea de celofan 3. dați o inimioară pentru femeia virtuală multifuncțională dotată cu cicatrici touch skin sub rochia sexy digitală 70% promoție doar azi afară e soare înăuntru lumina nu frige nu doare instinctele...

    o lună în urmă
    562 vizualizări

  • poetry ×   20-iul.-2019

    toate pisicile merg în rai

    astăzi mergem la magazin să cumpărăm cuie, să te prindem în burtică. zău, nu are rost să ieşi pe afară, doar ca să fii supererou, să inventezi focul şi alte mofturi. prima şi ultima ta femeie sunt eu! dacă nu asculţi, o să trimit barza, să-ţi mănânce ficaţii. mai bine, hai să ne jucam de-a v-aţi ascunselea. tu să mă înveţi cum să-mi ţin respiraţia. tot mai mult, în fiecare zi mai mult. desăvârşit e cel care nu respiră. când o să sune ceasul, să ne zică cine nu e gata, îl iau cu lopata, noi o să ştim deja...

    2 luni în urmă
    160 vizualizări

  • poetry ×   28-iun.-2019

    cioburi

    oglinda: ghilotină peste lume. sunt un cap/ăt despărţit de dumnezeu şi mă rostogolesc, după chipul şi asemănarea mea, de la primul cuvânt, până la ultima nuanţă de roşu. oglinda: linie de fracţie cu dinţi. totul se împarte la unu, pentru că zero face frig :) +1 = -1 :( oglinda: calculator de riduri. aceasta este desăvârşirea ta (femeie). oglinda: felia de pâine. pe ce parte o să cad azi? o să-mi amintesc de mâna brutarului excitat, ca de o ploaie sfântă? oglinda: tango între punctul de pe i şi infinit. oglinda: distanţa dintre pradă şi prădător. mă prind sau pierd...

    3 luni în urmă
    167 vizualizări

  • poetry ×   22-iun.-2019

    apoi

    mai-marele ne-a dat trei palme la fund, fără anestezie, ne-a trecut pe hârtie şi ne-a ordonat să golim buzunarele. fiecare socotea şi scotea ce-şi mai amintea din contractul cu ursitoarele. o păpuşă neînţărcată, o dragoste deocheată, o iconiţă expirată, o fereastră necalificată, etcetera. şi mai inventam o roată. dar câtă veşnicie! ceasul nostru era de jucărie şi ne numărase doar aşa, în băşcălie. iar orbul developa, fără să ştie, aceeaşi fotografie. of, comedie!

    3 luni în urmă
    145 vizualizări

  • poetry ×   30-mai-2019

    testament

    când mă veţi diseca, îmi veţi găsi inima legănându-se ca un spânzurat de ultima speranţă. să o scoateţi cu grijă din fiecare amintire, până rămân mică, mică şi încap în burtica roz a celui mai mic vierme din grădină. pentru că trebuie să crească şi el mare. iar inima, să o lăsaţi întâi să-şi recite ultima poezie. aţi putea chiar să aplaudaţi, să păreţi emoţionaţi până la lacrimi. apoi să-i daţi să sufle în lumânările de pe colivă. după petrecere, să o puneţi la presat în albumul cu poze. mereu i-a plăcut să zâmbească prosteşte în faţa morţii.

    4 luni în urmă
    321 vizualizări

  • poetry ×   29-mai-2019

    closing time

    mai adu o sticlă, femeie! o zăreşti cum răsare din fumul gros, imensă, cu sânii grei, cu gura vulgară, tulburătoare. îţi vorbeşte într-o limba barbară şi gesticulează ameţitor. mâinile ei se înmulţesc întruna şi toarnă sângele gâlgâitor, pahar după pahar. iar tu nu vezi rana. simţi doar arsura din piept, ca o pecete şi bei ca să treacă. în zadar. ţi-e tot mai sete. ceri un cuvânt de dragoste, un antidot. dar ea îţi bagă pe gât otrava afrodiziacă, îţi numără fiecare înghiţitură, fiecare respiraţie, până la ultima picătură, până la prima bătaie de clopot, când trebuie să plăteşti pentru...

    4 luni în urmă
    1275 vizualizări

  • poetry ×   10-mai-2019

    3 2 1

    gura metroului te vomită electric şi străveziu mergi pe urma zilei de ieri încă viu numeri paşii 2823 vineri 10 mai 2019 70 de calorii 232 de prieteni 37 de fire albe numără mai departe 158 kWh 3 facturi restante 37 de zile până la concediu 5 rapoarte 2351 de căsuţe goale 8 pahare pline cu apă 0 călătorii aplică formula nu te abate altfel firul se rupe iar tu nu ştii nimic despre teoria stringurilor ştii doar că mâine va fi bine mâine vei număra binecuvântările pe un şirag de mătănii vei privi cerul aşa cum ţi-a fost scris...

    5 luni în urmă
    169 vizualizări

  • poetry ×   11-apr.-2019

    inima mea învaţă să zboare

    îngerul stă cloşcă pe inima mea. şi mă enervează când îl văd aşa serios. ce faci acolo, îngere? el, nimic. ca şi cum cuvântul meu însângerat nu l-ar durea. şi-mi vine să-i smulg penele, să arunc în el cu toate căderile, cu trupul meu greu şi degeaba. o să fac ciorbă din tine, găină proastă ce eşti! el, nimic. neclintit, ca şi cum s-ar da de mâncare celor lumeşti. şi muşc din inima lui verde cu poftă, cu furie, cu disperare. iar când gura-mi tace, sătulă şi vinovată, mă ridic de la masă plângând. las mereu o lumină aprinsă, înainte...

    6 luni în urmă
    193 vizualizări

  • poetry ×   30-mar.-2019

    rugă

    dumnezeul meu, fratele meu de cruce, dacă mă arunc într-o apă, tu mă scoţi, mă usuci şi mă porţi, ca pe o haină proaspăt spălată. chiar nu poţi să mă laşi naibii, baltă? am deschis fereastra şi te-am mirosit în caisul înflorit. am deschis frigiderul şi erai acolo, în cutia cu lapte acrit. ce te mai încăpăţânezi să mă salvezi de necuratul! deşi vezi că îmi port cu orgoliu păcatul, ca pe medalia celui dezertat dintr-un război care poate nici nu a existat. dar există viaţă înainte de moarte. uite, ne întâlnim jos, la o înmormântare. mâncăm o oală cu...

    6 luni în urmă
    183 vizualizări

  • poetry ×   27-feb.-2019

    jucărie

    ea stătea cu chirie într-o oglindă de pradă cu dinţi de zăpadă. ea îşi plătea sângele cu o fotografie pentru fiecare călătorie. ea se spăla corect pe dinţi şi pe viaţă, fără anestezie. ea mergea cu iubi la piaţă, să cumpere biscuiţi pentru o lebădă de hârtie. timpul se măsura în ceai de iasomie, se înmulţea cu dulceaţă, se înălţa până la aceeaşi stea nătăfleaţă, care într-o dimineaţă a chiulit de la lecţia de astrologie. atunci, toamna a intrat printr-o fracţie în bucătărie, cu un aer de nevinovăţie, camuflată într-o pisică de ceaţă şi a început să sape cu insomnie,...

    7 luni în urmă
    219 vizualizări

  • poetry ×   16-feb.-2019

    poezie mică şi foarte alintată

    la ora nefastă, când trenul încărcat cu granate trece prin sângele dumneavoastră, dama de pică netoţii între picioarele sorţii citeşte (cu ceva dificultate) povestea aceasta în cafeaua cu lapte de urzică. inima de bezea ameţeşte, prostuţă şi grea, în odor de frăguţă, iar dânsa, drăguţă şi bosumflată topeşte o mărgea în apa vinovată de melancolonie, să îmblânzească floarea bolundă şi rea de begonie. dar amorul ştrengar este meşter măcelar şi despică barbar coapsa frăgezită în lichiorul amar de furnică, să o pape o pisică leneşă şi peltică. vai! căci poza din dubai, postată pe instagram, unde ea, apetisantă ca o...

    7 luni în urmă
    572 vizualizări

  • poetry ×   09-feb.-2019

    dama de roşu - nocturnă vals manea

    pentru că deseori se face trist. şi uneori, amintirea devine o hartă, pe oglinda care mă străbate de la un capăt, până la lumea cealaltă. busola arată mereu roşu. pentru că nu mai stau într-un punct. desenez cercuri pe stradă. geometria feminină şerpuiește orice drum frânt. mă îmbrac în roşu, să mă recunoşti. pentru că muzica lui chopin bate într-un borcan cu vin roşu. îmi scot cuiul din inimă şi ea cântă. muşc explozia din piept. cât de dureros, de delicios se vede trecutul prin golul ăsta lăţit sângeros, ca prin lup(t)ă. ah, cât de patetic te caut, încă. pentru...

    8 luni în urmă
    1557 vizualizări

  • poetry ×   03-feb.-2019

    cioburi

    bună. bună. ce faci? bine? bine, mersi. deh, mă mai supără spatele oglinzii, de la fericirea asta silnică. mă mişc încet. foarte încet. poate totuşi nu mă vezi. păşesc pe conturul umbrei de ieri. desigur că bine. trebuie să mă crezi. nu, nu m-a pregătit nimeni pentru azi. te rog să mă scuzi. eu, ştii... eu colecţionez oameni vii, colivii din hârtii şi alte fantezii. iar noaptea, studiez fractura luminii prin sticlă. vasăzică, recrutez câteva sticle de vin şi atârn aşa, la marginea trupului, tot mai trans/lucid, tot mai divin, până se rupe prima rază de soare. aşa e că...

    8 luni în urmă
    535 vizualizări

  • poetry ×   24-ian.-2019

    noaptea în care pictorul s-a întors în pânzele albe

    văd frica în ochiul tău nins de parcă mâna îngheţată într-un atac hibernal a tras cerul de zăpadă peste clipa asta caldă încleştată între dinţi ca şi cum ar fi ultima muşcătură din frigul ieşit din minţi ultimul os din liniştea înfăşată în memoria de vată prin care răzbate primul cuvânt doar groparul îl mai ştie şi-l îngână când face încă o incizie în pământ în noaptea aceea toţi oamenii mergeau în sens opus şi foarte grăbit în noaptea aceea toate culorile erau albe în noaptea aceea fără sfârşit

    8 luni în urmă
    307 vizualizări

  • poetry ×   09-dec.-2018

    despre ea

    respiră. chiar dacă aerul se sparge de tine ca de un ţărm, în toate tonurile de roşu. chiar dacă rujul ei îţi curge prin vene. lasă-i ei pielea, să simtă degetele lui ascuţite. lasă-i ei zâmbetul, să-i ţină lui de inimă. lasă-te. pământul va deveni tot mai uşor şi se va desprinde de tine. ţărmurile se vor uni şi rana se va închide. toate apele se vor retrage în el. toată dragostea. ridică-te şi umblă. fiecare pas deschide o oglindă. treci dincolo, printre buzele însângerate. între tine şi ea, doar o gură de aer. respiră. chiar dacă ai văzut sfârşitul.

    10 luni în urmă
    300 vizualizări

  • poetry ×   14-nov.-2018

    în numele mamei

    eu știu că tu ai învățat cuvintele să meargă. eu știu că tu învârți zilele cu cheița, că seară de seară pui soarele în piept, la încălzit și-mi trimiți visele la joacă. eu știu că tu coși cerul de pământ, cu lacrimi pentru cei care ne așteaptă. eu știu că tu ai inventat ciocolata, pisicile și vara. că îți place să vorbești cu păpușile mele, când plouă. că tu ai pus fluturii la borcan, peste iarnă. că tu ai înrudit gutuia și scorțișoara. eu știu că tu îmi frămânți sufletul înfrigurată, să fie crescut și plăcut sfinților, să le țină...

    11 luni în urmă
    774 vizualizări

  • poetry ×   06-nov.-2018

    privește pământul

    linia orizontului trece prin oameni, secerătoare. o pasăre culege țipătul zilei, cea mai înaltă întrebare. ochiul tău singur vrea să prindă toamna într-o culoare neștiută de nimeni. să umple spațiile goale din oglinzile care își scutură anii. atât de multe frunze, încât auzi moartea pășind pe urmele tale. ca un câine credincios care-ți adulmecă oasele. înfrigurat, sapi în carnea tot mai adâncă. sângele îți ține de cald o vreme. ca un drumeț care te petrece în căutarea unei inimi fără trup.

    11 luni în urmă
    391 vizualizări

  • poetry ×   27-oct.-2018

    înmulțirea cu unu

    se știe că omul are un ochi prin care iese soarele. ca un cățel. ham, ham. eu sunt lumina sufletului tău, prea singur omule, prea om copacule. și îți spun că doar numărul unu există. tu te împarți doar la tine. restul este minciună. toamna asta este părerea ta despre timp. toamna asta este galbenă inima ta, care numără soarele din unu în unu. și degeaba, omule. fără sfârșit. acum. gândește-te la o clepsidră. cum ar fi, un pahar cu vin vechi, care ține în echilibru durerea (trupul tău, prin care trece o dragoste). mergi fără frică pe marginea de...

    11 luni în urmă
    1088 vizualizări

  • Showing 1-20 of 131 items.
under construction author view

Opinii recente

  • re Dorin

    de diana dumitraciuc - o lună în urmă

    m-ai prins cu femeia vopsită :) n-ai întâlnit, pentru că este doar un mit al...

  • re Ottilia

    de diana dumitraciuc - o lună în urmă

    mulțumesc pentru luminiță. e bine când încă se simte viață în spatele ecranului de sticlă...

  • re Emilian

    de diana dumitraciuc - 4 luni în urmă

    mulţumesc pentru poza cu steluţă. o să suflu în ea şi o să-mi pun o...

  • +

    de diana dumitraciuc - 7 luni în urmă

    un strigăt cu zvâc, autopoetism care ar vrea, dar nu poate străpunge vreo divinitate. care...

  • re George

    de diana dumitraciuc - 7 luni în urmă

    vai! onorată de înalta și luminoasa vizită, monsignor! zice cuconitza mitza, muza cea zuză și...

  • re Carmen

    de diana dumitraciuc - 8 luni în urmă

    încântată de trecerea ta prin sticlă :) mulțumesc mult că ai avut răbdare să aranjezi...

  • re Emilian

    de diana dumitraciuc - 11 luni în urmă

    mulțumesc pentru cuvântul cald. îmi prind steluța la pălăria de frunze și mă duc să...

  • .

    de diana dumitraciuc - 11 luni în urmă

    primele două strofe, ok. au melodicitate, complexitate. după mine, strofa trei putea să nu fie....

  • .

    de diana dumitraciuc - 11 luni în urmă

    între două strofe, distanța unei căderi în gol. de la o primăvară la o toamnă....

  • doi

    de diana dumitraciuc - 11 luni în urmă

    mulțumesc pentru trecerea luminoasă prin toamna asta. și e adevărat că unu plus unu fac...

  • re Victor

    de diana dumitraciuc - 11 luni în urmă

    cu viteza cuvântului, mulțumesc infinit pt lumina care nu se demodează niciodată

  • +

    de diana dumitraciuc - un an în urmă

    să fie oare despre transformator sau despre transformarea realului în altceva, poate chiar printr-o limbă...

  • Paul

    de diana dumitraciuc - un an în urmă

    mulțumesc pentru steaua pescuită din adâncuri. mă bucur că te-ai privit în cuvintele de apă...

  • .

    de diana dumitraciuc - un an în urmă

    un tablou în miniatură, concentrat. femeia apare ca zeiță a renașterii, sărutând pământul cu talpa...

  • .

    de diana dumitraciuc - un an în urmă

    despre posibilitatea ca anul să nu mai fie împărțit în ora de iarnă și ora...

  • .

    de diana dumitraciuc - un an în urmă

    dacă mi se permite, am decupat ninsoarea, după propria umbră: nu pot trăi în altă...

  • re

    de diana dumitraciuc - un an în urmă

    Paul, mulțumesc pentru poza cu Momo. Textul meu a lipit-o pe oglinda fermecată și se...

  • re

    de diana dumitraciuc - un an în urmă

    Emilian, mulțumesc că ai trecut prin camera mea și că ai aprins lumina, alungând o...

  • re

    de diana dumitraciuc - un an în urmă

    Mulțumesc pentru trecerea prin fereastră și pentru steaua scrisă într-o năstrușnică limbă silișteană.

  • sper să iasă, la a treia încercare

    de diana dumitraciuc - un an în urmă

    revin, cu scuze

Încarcă mai multe opinii



Contact us