poza autor

Ottilia Ardeleanu

Datorită bucuriei, frumusețea lumii ne pătrunde în suflet. Datorită durerii, ne pătrunde în corp. - Simone Weil

Teodor Dume, poetul care sfidează moartea - scurt studiu asupra biografiei și creației, Pim, 2019. Niciodată nu spune unei zile că e ordinară, Ex Ponto, 2018, Pe tibia-n jos, Rafet, 2017 - Premiul Mircea Micu la Festivalul Internațional de Creație Literară Titel Constantine Show

Rezidență:

Naționalitate:ron

Site Web:

  • article × books   05-oct.-2019

    Psalmi și balade

    Spiridon Popescu nu are nevoie de nicio prezentare. Oricine știe că el este într-o relație specială cu Dumnezeu, de pe când avea 16 ani și a fost diagnosticat cu o “boală” necruțătoare: geniu cu metastaze, după cum singur afirmă în autobiografia dumnealui.Locuiește în Târgu-Jiu, etajul zece, lângă cer, așa cum mi se destăinuie în dulcea dedicație pe care o scrie pe prima filă a volumului de poezie multilingv Diavol cu coarne de melc, primit cu imensa bucurie a celei care iubește poezia și sufletul ei, iar de o vreme caută prin hățișul cuvintelor armonia lirică a literei!Nu aveți cum să...

    9 zile în urmă
    75 vizualizări

  • poetry ×   29-sept.-2019

    ploaie!

    ploaie nu mai trage sforile nu-ți mai căuta nurorile s-au dus după soare fiecare cu sprinteneală vezi tu bați în turle și-n cruci și-n năluci fii mai veselă că văduvă ești în furtuni citești ca-n evanghelie de sfântă te știu dar cât de târziu te răzbuni faci ravagii în suflete naufragii ce-ai ploaie cu noi neam de eroi fără să ne facem bine mai mult cârtim și nu mai știm de iubire nelegiuire ni-e ziua sau anotimpul aha strânge pumnii pentru nebunii care mai scriu pe bălțile tale infernale într-o lume lipsită de tact diplomație și-un fir de iasomie mă...

    16 zile în urmă
    69 vizualizări

  • poetry ×   18-sept.-2019

    de-acum

    de-acum nu mai scriu niciun cuvânt pe frunze-n vânt voi folosi numai icoane de emoție și bine-nțeles de proporție plăcut nașpa inimioară sălcioară pupic de mare cu solzul tare o mică ocheadă de-o limonadă voi trânti și câte-un motiv de ilaritate la ceas de noapte pentru toate minunile înșirate precum cele șapte canate și de ce nu granate apoi îmi voi alege nu oricum la drum florile viorile și dalbe ninsorile de oferit de prididit la toate minciunile care se spun ca pe-o țeavă de tun desigur nu vor lipsi la ceas de zi urările mustrările gonflările piticii pe creier...

    27 zile în urmă
    123 vizualizări

  • poetry ×   01-sept.-2019

    singurul care știe ce spun

    îmi privesc vitrina dintr-un unghi rău înțesată de obiecte de porțelan care nu au nicio treabă cu minulescu nimic din agoniseală nu-mi mai place s-au demodat s-au crăpat din inerția uitării s-au descompletat nu-mi amintesc să fi spart dinadins vreo farfurie pentru a ispiti norocul paharele stau precum cocostârcii la fel de inerte cești mai mici mai mari pe unele nu le-am folosit până azi când le privesc oarecum cu milă poate cu indiferență și totuși ele în sufletul lor au mirosul meu de-o viață amprentele buricelor care ostenesc pe litere tot cu aceste degete te-am atins și doar tu...

    o lună în urmă
    843 vizualizări

  • article × review   31-aug.-2019

    Literele se deschid ca o gură de leu

    Miza volumului Ochii leului berber, publicat de Gabriela Ana Bălan în 2018 la editura Grinta, Cluj-Napoca, este poezia și menirea poetului în lume. De la stadiul de vis, scrisul devine o dragoste mare, apăsătoare uneori, dar singura care oferă satisfacțiile scontate. Poezia este un înlocuitor ideal al unui trai care se susține cu sudoare, îmbâcsit de griji, de un program alert, efort maxim și fără vreun randament al satisfacției. Poeta are un stil curajos de a scrie despre iubirea de poezie. Născută în zodia leului, consideră că undeva în colțul inimii se află un leu care trebuie dresat. Și ori...

    o lună în urmă
    268 vizualizări

  • poetry ×   25-aug.-2019

    tremolo

    cuvintele mi s-au încurcat într-o relație le scap noaptea pe drumuri pe la serate cu diverși poeți ambientul le priește răsună în urechile acestora capodopere se lasă cu aplauze între două strofe și chiar îmbrățișări de rime nu mai vorbesc au ceva astral lovesc din plin inimile și câte stele nu se aruncă de la mansardă pentru o iubire cum e poezia dintre atâtea suflete aerul alege unul și mi-l trimite ca tremolo eu îl așez titlu și-apoi leg toate cuvintele de un curcubeu priviți lumea se înseninează norii sunt metafore se prefac în aceste ploi de sensuri am să...

    o lună în urmă
    120 vizualizări

  • poetry × haiku   14-aug.-2019

    câmp de lavandă

    câmp de lavandă- creioanele violet cu vârful în sus

    2 luni în urmă
    147 vizualizări

  • poetry ×   10-aug.-2019

    cum te-am iubit

    pe ecranul monitorului se vede cum te-am iubit nu am puterea să privesc într-acolo de altfel îți poți imagina fețele celor în halate scrobite într-atât încât să nu se vadă că au suflet și ei în acest perfid moment trec stoluri de pelicani lin bătând aerul în toate semnele astrale cândva ți le-am lăsat într-un blocnotes fără semnătură trec pe retinele mele ștergând praful unui trecut care se înmulțește prea repede și uit pe ecranul monitorului se vede cât te-am iubit fiecare măsurătoare egalează o clipă trăită cu tine frecvența atingerilor este doar un desen foarte ascuțit denivelări acute sufletul...

    2 luni în urmă
    137 vizualizări

  • poetry ×   30-iul.-2019

    năucitoarea liniște

    nicio tristețe în jur lumina arcuiește un lujer suie pe o creangă pe toată coroana pune un pas mare pe deal se apropie ștrengărește eu mă ascund după perdea îmi zgârie pereții apoi retina doare lumina doare dacă nu te poți uita la ea altfel apoi țese o tăcere de aur vântul încearcă să șteargă urmele ei cu bureți de nori se arată umbrele în ținută de seară vin sigure pe ele cresc se pietrifică odată cu orașul capătă măreția unei veri vopsite în albastru un pescăruș taie zădărnicia în două mă gândesc să împart cu tine toate astea de...

    2 luni în urmă
    176 vizualizări

  • poetry ×   19-iul.-2019

    mamă

    acolo unde ești nu te mai numești mamă pentru că literele fisionează simt un nod în gât și tot ce m-ai învățat se duce pe apa sâmbetei noaptea se lasă agale potecile se strâng în ierburi miroase a durere pe unde calc acolo te numești stăpâna îngerilor toți ascultă de tine ca odinioară fetișcana din care am zbughit-o într-o lume încercată și aproape searbădă te chem cu puterea gândului îngerii fac un cordon de apărare nu-mi mai aparții îmi lipsești tabloul este rupt și tot trecutul curge în culoarea trandafirilor cu spini pe frunte

    2 luni în urmă
    261 vizualizări

  • personals ×   17-iul.-2019

    Acele forme de iubire

    După această ploaie, rămân urme negândite. Cine a spus că apele cerului spală totul, se înșeală. S-au născut alte plantații binefăcătoare de culori îmbrăcate în lumini candide și umbre care să răstălmăcească oricât vor noul de pe urma ploii. Ar trebui mărită scara la mii de unități în adâncul naturii. În epicentrul unei picături este ceea ce numim pur. Ca în lacrima de copil. Cu cât ne depărtăm de aceste abisuri sfinte, cu atât sublimul se estompează. Să revin la suculența ploii. Pământul este un absorbant notoriu. Este recunoscut ca mare degustător de apă de ploaie. Incredibil cu ce ne...

    2 luni în urmă
    209 vizualizări

  • prose ×   09-iul.-2019

    Torid, timpul meu e încărcat cu păsări.

    O zi ca oricare alta. O zi din lunga vară fierbinte. Ca în niciun an, mi se pare că fierbem sub capacul soarelui. Drum încins, aglomerație, ambuteiaje. Răbdare, îmi zic. Imaginează-ți un corcoduș la vremea asta și un om în toată firea rupând nesățios acele boabe de chihlimbar ca niște rozarii răsucite pe fiecare creangă. Mai încolo, un cais devastat. Ca după o furtună de copii. Și imaginează-ți o răscruce de cabluri de toate națiile pe care își fac de multă vreme culcuș porumbei cu penaj dichisit de culoarea cenușii pictate cu siniliu, vișiniu, turcoaz, iar din loc în loc,...

    3 luni în urmă
    192 vizualizări

  • prose ×   04-iul.-2019

    Romanțe și alte mustrări de conștiință

    M-am gândit să arunc mobila. Nu-mi mai încap mofturile în ea. Și-apoi, atâția prieteni au făcut schimbări mari în viața lor. Au schimbat mașini, case, ba chiar și parteneri. Eu ce naiba stau? Eu de ce nu sunt în trend?! Vecina mea, când i s-a murdărit aragazul, și-a cumpărat unul nou. Dacă frigiderul nu a mai făcut ger la ca polul nord, fuga fuga la magazin. Altul! Bibelouri de porțelan la pubele. Parcă l-ar fi aruncat pe Minulescu. Dar, ce spun eu, cărți întregi, compendii plouate, file prin tot orașul, duse de vântul ignoranței. Vieți rupte. Mă tot uit la...

    3 luni în urmă
    332 vizualizări

  • article × review   01-iul.-2019

    Poeziile din orașul cu întâmplări

    Mihaela Meravei scrie cel mai bun volum de poezie al ei de până acum: Cu orașul meu se întâmplă ceva ciudat, apărut la editura constănțeană Ex Ponto, 2019. În această carte dedicată orașului, Mihaela își propune o inversare de roluri. Nu să se scrie pe sine, ci sinele să iasă din sine cu ochi de stradă, de clădire, de oraș, de lume și să se lase scris de întâmplările de acolo, de freamătul exterior al lumii, de impactul călătoriilor. Ea schimbă registrul de la un oraș lugubru la unul pierdut ori unul trist ș.a.m.d, în funcție de propriile stări sufletești....

    3 luni în urmă
    397 vizualizări

  • poetry ×   24-iun.-2019

    când dau marea pe maxim

    astronomic vorbind de azi dau noaptea pe zi voi citi în lună și în stele mai mult voi scrie despre cei care se aseamănă voi iubi mai cu spor în așezarea obiectelor amfiteatral ideile vor intra în rol nicidecum julietă nici tu vreun romeo vom fi doi oameni simpli din iubire în cuvinte și dorințe sălbatic și pur

    3 luni în urmă
    199 vizualizări

  • poetry ×   22-iun.-2019

    de-a-nnegăsitulea

    cu cât mă uit mai intens la vreun obiect cu atât mi se șterge din vedere mă învecinez cu ceea ce nu sunt ating bucuria pe care nu o am măsor golul întregului cu o umplere de inexistent trăiesc nimicul descompus în preaplin tăcerea mă trece drept pianină dezacordată mă întreb dacă ce văd mă vede respir nicăieriul de vară izul inodor al unei dorințe refuzate întorc pagini scrise ca și cum aș deșira literele rămân cu nopți albe în mâini ești forma ascunsă a iubirii te strig și numele se întoarce ventriloc alerg pe lângă o iluzie și tot...

    3 luni în urmă
    285 vizualizări

  • poetry ×   21-iun.-2019

    pe nerespiratulea

    te citesc vii de departe din vremuri lăsate moștenire cu aerul unei poveri adunate din tată-n fiu trupul tău țară țară vrem ostași neînarmată umblu desculță părul răsfirat pe umeri de deltă pământul îmi soarbe pașii mă afund în reavănul inimii tale un bob de grâu care va încolți curând ascult ritmul vieții cu urechea pe torsul cald clipele se desprind cum ai sufla o păpădie câmpuri de-a-nfloritulea ațin calea visării și tot ce ne conține de la un hotar la celălalt este scornit pentru noi de-a-nfrumusețulea

    3 luni în urmă
    287 vizualizări

  • poetry ×   17-iun.-2019

    spre seară

    tăceam și cât de mare ne era cerul trăgeai cu ochiul mă făceam că număr strugurii din vie cântau greierii jiul curgea peste pietriș gândurile făceau vârtej lumea își strângea drumul spre casă călcând pământul cu grijă seara oboseala se băga sub carne frângea oase câțiva copii încă hoinăreau nu și-ar fi dat jocul pe nicio bucătură de mămăligă cu greu s-ar fi stins incurile ce amintiri de chihlimbar mi-ai luat mâinile să fi fost un timp în care le-ai cercetat le-ai sărutat nu știam cum să le țin în căușurile tale mici vetre de pâine deodată mi-ai spus ce...

    3 luni în urmă
    221 vizualizări

  • poetry ×   15-iun.-2019

    acest iunie

    acest iunie și-a copt cireșele fecioarele le-au prins după urechi au râs gândind la un ales cel mai ales s-au îndulcit cu seva lor trădătoare buze în acest iunie moșii strămoșii părinții adormiți așteaptă clopotele sufletelor nostre dangătul e din ce în ce mai stins lumea grăbește în propria pierzanie iunie poți fi obraznic să-ți trimiți oamenii împotriva lor înșiși dinspre subteran obedient altădată ai știrbit un colț din cubul nichitian așa văd eu țara o poezie care nu trebuie criticată ci încurajată iunie iunie tu legeni codri îngânat de glas de ape tu miroși a tei și a valuri-vânturi...

    3 luni în urmă
    198 vizualizări

  • article × books   15-iun.-2019

    Universul începe să miște

    Andreea Maftei este profesor de Limba și literatura română, licențiată la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Facultatea de Litere – Iași, 2008. Debutează cu poezia Chihlimbar, ca urmare a câștigării premiului revistei “Literadura” la Concursul literaturitate.ro, 2016. Volumul de față este tot un premiu, al revistei “Junimea”, pentru volum în manuscris, la Festivalul internațional “Tudor Arghezi”, Târgu-Jiu, 2018. Volumul apare, deci, la editura “Junimea”, în colecția “Numele poetului” – debut și este prefațat de criticul Ioan Holban. Andreea Maftei imaginează propriul potop în cartea ei sangvină, Lebede roșii. Un fundal biblic fixat în cuiele unei răstigniri poetice asumate. Cuvântul ei este...

    4 luni în urmă
    440 vizualizări

  • Showing 1-20 of 1,425 items.
under construction author view

Opinii recente

Încarcă mai multe opinii



Contact us