poza autor

Viorel Darie

Facultate de Matematică la Iași. Activitate de analist-programator la Institutul pentru Tehnica de Calcul - București, Banc Post, SIVECO, BIS și TVR. Hobby: Șah-ul programat. In paralel - pasiune pentru creații literare. In prezent autor al mai multor cărți: - "Adoris și Show

Rezidență:

Naționalitate:ron

Site Web:

  • prose ×   12-oct.-2019

    Ecouri de mandolină (9) - Pedeapsa

    Ecouri de mandolină (9) - Pedeapsa Antony căzuse în necaz, fără ca în conștiința sa să aibă un pic de remușcare. Știuse el bine cum suna regulamentul garnizoanei, dar imboldul inimii era mai puternic decât orice interdicție militară. Pentru el, slujirea unei familii din care făcea parte cea mai dragă ființă, Cristina cea frumoasă și atât de caldă la suflet, era sentimentul suprem. Putea renunța la orice slujbă, putea ignora orice ordin, pentru el vocea iubirii era porunca supremă. Era chiar vesel în carceră, încât se minunau și soldații, camarazii săi, de acest fapt. - Antony! De ce strălucește fața...

    2 zile în urmă
    51 vizualizări

  • prose ×   23-sept.-2019

    Ecouri de mandolină (8) - Incendiul

    Ecouri de mandolină (8) - Incendiul Cât de frumoase i se păreau lui Antony zilele de după acea superbă zi petrecută în compania fermecătoarei italience, Cristina! Se înțelege, tinerii continuau să găsească ocazii de a se privi unul spre celălalt, la distanță. Antony ere sigur că italianca cea tânără și inimoasă îl vede prin binoclu, ca la doi pași. Vedea încântarea fetei când îl privea. Atunci el surâdea și îi făcea semne de salut cât mai exuberante, ceea ce o încânta și mai mult pe ea. Parcă se cunoșteau de când e lumea, ei fiind lucrul cel mai de preț...

    22 zile în urmă
    129 vizualizări

  • prose ×   09-sept.-2019

    Ecouri de mandolină (7) - Suflete alese

    Ecouri de mandolină (7) - Suflete alese Zilele treceau una câte una, foarte liniștit pentru toți localnicii din preajma cazărmii franceze, dar și pentru ocupanții cazărmii. Pentru Antony deveni o adevărată pasiune să ajungă de gardă în ghereta de pe zidul împrejmuitor al cazărmii. Parcă nu se mai terminau orele de așteptare până când sergentul lor striga adunarea și plecarea pentru schimbarea gărzilor. Văzându-se în post, scotea de sub haină binoclul lui cel minunat și începea să privească nerăbdător spre casa lui Don’ Fabricio. Nu pentru acest italian avea el atâta interes, cât pentru fiica mezină a lui, Cristina, care...

    o lună în urmă
    175 vizualizări

  • prose ×   18-aug.-2019

    Ecouri de mandolină (6) – Cristina

    Trecu o iarnă, și apoi încă o vară, și nimic nu se schimbă în cazarma ocupată de soldații francezi, și nici în împrejurimile cazărmii. Localnicii duceau aceeași viață liniștită, plină de muncă și frământări cotidiene, cu nimic demne de a fi consemnate în vreun fel. Totuși, pentru Antony încolțiră în minte, dar mai ales în inimă, anumite frământări. Cristina, fata cea mai mica a lui Don’ Fabricio, se schimbase de nu o mai cunoșteai. Crescuse, se înălțase ca o trestie, devenise grațioasă, mlădioasă în mersul și ținuta ei, de rămâneai uimit cum poate o fată de țărani ligurieni să fie...

    o lună în urmă
    162 vizualizări

  • prose ×   29-iul.-2019

    Ecouri de mandolină (5) – Tinere italience

    Ecouri de mandolină (5) – Tinere italience Ce anume începuse să-l fascineze pe Antony în legătura cu cele două fete italience care vindeau vin la taraba din satul din vale era felul lor de a fi – comunicative, voioase, binevoitoare – și, într-o mare măsură, finețea din mișcările și comportamentul lor, cu toate că erau doar fete simple de la țară. Dar oare aceste meleaguri – își zicea Antony – nu sunt vecine și suficient de apropiate de civilizația mărețului oraș, Genova, încât chiar și satul acesta, de la margine, să împrumute din aura de civilizație a acelui faimos oraș...

    2 luni în urmă
    209 vizualizări

  • prose ×   14-iul.-2019

    Ecouri de mandolină (4) – Italienii

    Ecouri de mandolină (4) – Italienii Ce era plăcut pentru soldații francezi din cazarma de la marginea Genovei era faptul că erau trimiși des în afara cazărmii, prin orașul Genova, cu diferite treburi, ba luând parte la diferite parade, ba ducând cu șareta nu știu ce comandant pe la distracții din palate, sau la întrecerile ecvestre de pe hipodromul vestit al cetății. Sau, pur și simplu, soldatul de rând primea adesea învoiri să se plimbe prin oraș, sau să asiste la anumite spectacole gratuite organizate de municipalitatea orașului. Asta pentru că soldaților francezi li se cuveneau multe. Dar poate chiar...

    3 luni în urmă
    328 vizualizări

  • prose ×   30-iun.-2019

    Ecouri de mandolină (3) - Vecinii

    Ecouri de mandolină (3) – Vecinii Ceața, ploaia și furtuna au ținut mai mult de-o săptămână, zile cumplite pentru localnici, deopotrivă și pentru cei din cazarma franceză din preajma capitalei Liguriei. Și când nu mai exista speranța de îndreptare a vremii, într-o dimineață, cam spre prânz, norii și ploaia și toate negurile se risipiră ca prin farmec, dispărând dincolo de munți, iar peste întreaga priveliște se așternu o vreme minunată, ca-n basme, cu un cer albastru precum piatra de safir, acoperind protector cu lumina sa caldă toată panorama vastă din golful întins al Genovei, creând imagini de neuitat, ireale aproape....

    3 luni în urmă
    343 vizualizări

  • prose ×   22-mai-2019

    Ecouri de mandolină

    Ecouri de mandolină (2 – Cazarma) - roman Ploua cu potop! De câteva zile, cerul turbat turna întruna cascade de apă peste întregul ținut, în acel început mohorât de obtombrie, când cetatea și împrejurimile ei zăceau scufundate în ape, în negura ceții și a norilor tulburi care se revărsau neîncetat asupra țărmurilor și satelor din jurul faimoasei cetăți Genova, perla regiunii Liguria din Italia. Antony privea cu stoicism, chiar cu satisfacție, răzvrătirile naturii, văzând cum rafalele de vânt amestecau întruna șuvoaie de ploaie cu ramuri și frunze smulse din copacii ruginii ai toamnei. Din foișorul în care stătea la post,...

    4 luni în urmă
    244 vizualizări

  • prose ×   07-mar.-2019

    Păzitor la albine (7 - ultimul)

    Păzitor la albine (7 - ultimul) (din volumul "Bucovina plai de basm şi dor", povestire realizată de fratele meu Mihai Darie din Suceava) Dihania. Într-o seară târziu, după ce a venit tata iar eu ațipisem deja, câinele a început să latre de zor înspre pădure, din ce în ce mai năvalnic. Am ieșit afară din colibă și împreună cu tata trăgeam cu urechea în noapte spre pădurea de dincolo de pârâu. Se auzeau din când în când trosnete de crengi rupte. Apoi s-a auzit o bufnitură înfundată. Tata îmi zice : nu-i de șagă, ceva ne dă târcoale. Câinele s-a...

    7 luni în urmă
    573 vizualizări

  • prose ×   06-feb.-2019

    Paznic la albine (6)

    Paznic la albine (6) (povestire realizata de fratele mei, Darie Mihai, din Suceava) Zmeurarii. Între timp, s-a copt zmeura prin parchete și s-au deschis centrele de colectare. Se dădea patru lei pe un kilogram de zmeură. A început să vină lume multă la cules. Unii veneau din sat, din Demacușa, alții din Moldovița. Dar erau și mulți străini veniți de la șes, de pe la Botoșani, Hârlău sau chiar din părțile Iașului. Erau țărănci de pe la Siret, Milișăuți care vorbeau ucrainește. Dar erau și țigani, mai tuciurii la față, cu toată șatra după ei. Chiar și oameni mai înstăriți...

    8 luni în urmă
    387 vizualizări

  • prose ×   09-ian.-2019

    Păzitor la albine (5)

    Păzitor la albine (5) (scris de fratele meu Mihai Darie, de la Suceava) Pădurarul. Dar, așa cum spuneam, toate lucrurile se compensează în lume. Cele mai neplăcute zile pentru mine erau acelea când apărea pădurarul prin preajmă. Era un om voinic, roșu la fată, răutăcios, spurcat la gură. Ochii îi erau parcă tot timpul injectați și roșii, și aveam mereu impresia că e nervos și supărat. Cum mă vedea mă și lua la rost să-i spun pe cine am mai văzut cu vitele în plantație și dacă a cărat cineva lemne din pădure. Mă lua așa de repede că rămâneam...

    9 luni în urmă
    574 vizualizări

  • prose ×   08-dec.-2018

    Păzitor la albine (4)

    Păzitor la albine (4) Verișoara Aproape în fiecare dimineață trecea în sus cu vitele un om mai în vârstă, cu pălărie mică și verde pe cap. A fost cândva, la tinerețe, paznic de vânătoare. Cunoștea foarte bine tainele pădurii și ale viețuitoarelor din ea. După ce stătea de vorbă cu mine în fața colibei o lua ușor pe urma vitelor. Eu mă luam după el, mergând o bună bucată de drum, să-mi povestească întâmplări din viața lui. Mai făceam un popas la izvorul rece ca gheața și apoi o zbugheam înapoi la vale spre stupină. Într-o zi însă, foarte serios,...

    10 luni în urmă
    507 vizualizări

  • prose ×   12-nov.-2018

    Păzitor la albine (3)

    (Păzitor la albine) Albinele. Într-o zi am fost nevoit să mut câinele mai spre pădure, mai departe de stupină, căci unele albine, probabil cele care aveau menirea de apărare strategică, au început să cam dea târcoale animalului și nu-i dădeau pace. Cred că nu-l puteau suporta din cauza mirosului său. Blana deasă era arma sa principală de apărare în fața albinelor, dar botul, urechile și ochii rămâneau neprotejate și parcă tocmai acolo atacul era mai puternic. Într-adevăr, sistemul de autoapărare al albinelor este foarte bine pus la punct. Nu le convenea nici fumul ce ieșea din vatra colibei. Veneau la...

    11 luni în urmă
    871 vizualizări

  • prose ×   12-oct.-2018

    Păzitor la albine (2)

    Păzitor la albine (2) Câinele Aveam și aici tovarăși: câinele, albinele, trecătorii de pe drum, vietățile pădurii mișunând în jur, peisajul cel frumos pe care-l puteam reproduce în mintea mea în cele mai mici amănunte, precum și cântărețul din spatele colibei - pârâul. Câinele era mic de statură, deși avea ani buni, adică părea un cățel ce nu avea o bogată experiență de viață. Unul din stupari îl adusese pentru siguranța deplină a stupinei. Deși era mic, era aprig și arțăgos. Însă, ce folos, dacă nu avea și forța necesară în caz de nevoie. De altfel, el se arăta tare...

    un an în urmă
    1150 vizualizări

  • prose ×   12-sept.-2018

    Păzitor la albine

    Păzitor la albine Povestire de fratele meu, Mihai Darie Stupina din Paltinel. În spatele colibei, la numai câțiva pași, curgea pârâul. Nu era mare, dar se umfla deseori și curgea vijelios atunci când cădeau ploile de vară, repezi și puternice. Malul dinspre pârâu era înalt și abrupt, întărit bine de rădăcinile molizilor. Dincolo de apă, pe celălalt mal, începea panta mai lină a unui deal acoperit de o pădure deasă de molizi și brazi ale căror vârfuri suspinau prelung în bătaia vântului precum copiii în timpul somnului. Coliba, făcută în grabă, era foarte simplu meșterită. Un cadru din patru bârne...

    un an în urmă
    530 vizualizări

  • prose ×   12-aug.-2018

    Întoarcerea, toamna, la Bucuresti

    Întoarcerea, toamna, la București (Din volumul "Bucovina plai de basm si dor" ) Și iată așa, zi după zi, vara se apropia de sfârșit, iar Ionuț trebuia să plece la București, deoarece mai erau doar două săptămâni și începea școala. Copilul de-abia aștepta să meargă la școală, i se părea ceva grozav să se vadă în mijlocul atâtor copii de-o seamă cu el, cu ghiozdane pe spate și cu cărțile cele noi în ghiozdan. Nu-i mai tihneau zilele pe dealul bunicilor. Nu mai știa cum să piardă fiecare zi, să vină mai repede ziua plecării. Mama lui Ionuț dădu telefon...

    un an în urmă
    996 vizualizări

  • prose ×   10-iul.-2018

    La stână

    La stână (Din volumul "Bucovina - plai de basm si dor") Într-o zi de august, vecinii din vale, ai lui Polec, îi ziseră lui Ionuț că a doua zi urma să urce la stână, să ia caș și urdă pentru oile lor. Auzind asta, Ionuț începu să se roage de ei să-l ia și pe el la stână, ca să vadă oile cele multe-multe. Nu prea vroiau vecinii să-l ia, fiind prea mic pentru un drum așa de lung, și nici bunicii nu vroiau s-audă de treaba asta, dar copilul se tot ruga de ei, aproape plângând, încât se-îndurară de...

    un an în urmă
    743 vizualizări

  • prose ×   18-iun.-2018

    Nepoții lui Costan, farfurii de plastic

    Nepoții lui Costan, farfurii de plastic (din volumul "Bucovina - plai de basm si dor ") Mai erau câteva zile de ședere pentru Ionuț la bunici, dar nu mai avea stare. Se plictisea, nici tu joacă cu copiii din vale, nici tu tragerea de inimă la ajutat bunicii nu mai avea. Stătea plictisit prin ogradă, în timp ce bunicii plecau la vale, la muncă, la fân. Mai ieși pe uliță, să vadă lumea. Când colo, iată o ceată de oameni urcând pe uliță la deal, fiind și niște copii după ei. Deveni foarte curios să afle ce-i cu oamenii aceia...

    un an în urmă
    1259 vizualizări

  • prose ×   21-mai-2018

    Oile lui Costan

    Oile lui Costan (Din volumul "Bucovina - plai de basm și dor" ) Una din bucuriile copiilor, dar cred că și-a oamenilor mari trăitori la munte, o reprezintă mieii ce se nasc primăvara. Behăitul mieilor, subțire, gingaș, amestecat cu behăitul oilor mămici, creează o liniște de țară, liniște care vestește că se apropie primăvara. Odată cu nașterea primilor miei, vremea se face mai caldă pe pajiștile de munte, soarele încălzește mai cu nădejde, zăpezile se topesc și încep să plece la vale sub forma unor șuvoaie tulburi și reci. Iar pe ponoarele de deal rămase fără zăpadă, încep să răsară...

    un an în urmă
    1542 vizualizări

  • prose ×   29-apr.-2018

    Motanul, iepurele și smântâna

    Motanul, iepurele și smântâna (Din volumul "Bucovina - plai de basm și dor" ) Nu v-am povestit demult ce făceau motănașul Motocel, împreună cu iepurașul Bunny, dar ei făceau numai lucruri bune: se jucau zilnic împreună cu Ionuț, încât era o veselie continuă în jurul casei. Ionuț, pe lângă joacă, mai era pus să facă diferite treburi în folosul gospodăriei, dar el uita repede de treburile la care fusese pus, ca să mai dea idei în joaca celor doi urechiați. E drept, cei doi micuți, motănașul și iepurașul, știau să se joace și singuri, se fugăreau prin livadă, sau se...

    un an în urmă
    940 vizualizări

  • Showing 1-20 of 193 items.
under construction author view

Opinii recente

Încarcă mai multe opinii



Contact us