poza autor

dan petrut camui

“ ce știi să faci nimic sunt un gentleman”- John Doe/ Petruț Cămui -Revista Fereastra”2012. -Revista Nomen Artis”2013 , 2014, 2015,2016 -Radio Maetafora SUA 2013, 2014, 2015. -Revista Flacăra 2017, 2018 -01.Premiul I la Concursul Show

Rezidență:

Naționalitate:ron

Site Web:

  • poetry ×   13-oct.-2019

    atunci când băutura ne face să ratăm ținta și să...

    începusem să cred că dragostea nu există, ici-colo cuvinte scăpate din buzunarele din care nu țin minte decât două personaje: fluturele și fluturoaica lui. vocea mea nu se făcea auzită de îmbieturile vânzătorilor de ziare sau de țăranii care forțau bariera la al doilea cântat al cocoșilor. eu și viața mea atârnând de-un fir de păr căutam un motiv să intru în vorbă cu tine, aflasem că-ți place poezia și vrei să-ți iei carnet, ultimul instructor încercase să te seducă în afara orașului, de unde casele abia se vedeau de furia verde a florei explodate ireal, după ultima ploaie torențială,...

    o zi în urmă
    88 vizualizări

  • poetry ×   10-oct.-2019

    the song remain the same

    toamna își scoate ruginiul de sub frunze natural coșmarul oricărui om conștient că numai trecerea timpului i-a făcut toate astea adevărat vă spun că nu va trece o zi fără să iubească eu doar privesc de departe lucid cât îmi permit anii puțini și lipsiți de putere în fiecare rugăciune îi pomenesc vinovat că nu-mi plac castanele coapte untul de arahide grăsimile nesaturate eman un fel de răceală indiferența are zona ei de confort nu-mi place să vorbesc despre mine mintea celor din jur înseamnă o imaginație a răului în zilele bune nu-mi puneau cătușe nu mă scuipau nu strigau...

    4 zile în urmă
    143 vizualizări

  • personals ×   28-sept.-2019

    iubirea se va rândui cu încetul

    fără îndoială nu lipseau piedicile precum culorile aprinse din privirile mele sau glumele de prost gust despre rolul bisericii, ne adunam sub colțul vreunei clădiri cu acoperișul ieșit în stradă, nu aprindeam cauciucuri, nu voiam să atragem atenția cântând sau strigând împotriva guvernului, așteptam combinația zilei: turiști care nu știau în ce parte e hotelul sau gara, antreprenori cu nevoia forței de muncă. mi-a trecut prin cap să scriu un poem social despre lucruri neîntâlnite în povestea vreunui rapsod popular, în fiecare zi auzeam ca sfârșitul este tot mai aproape, se putea vedea de pe Dealul Mitropoliei, dar eu tot...

    16 zile în urmă
    192 vizualizări

  • poetry ×   24-sept.-2019

    acele fragile apusuri

    iubește-mă de parcă nu ai primi nimic în schimb prin fiecare tresărire a mândriei de-o clipă, nebunia nu face rău nimănui. dintre toate corăbiile cu pânze, steagul meu - un țipăt pe întinderea apei, îmi leg trupul cu funii să nu se piardă în ceață, harpii din insulele Strofade, veșnic flămânde, își caută frumusețea în coaja unui copac sădit de cine nu trebuie. diavolul adăugase un an dragostei noastre precum vinul ce nu stă liniștit în pahar de ce-o să se întâmple, priveam copleșit de atâtea emoții, umbra își luase capul în mâini încât să nu se observe, rudele și...

    21 zile în urmă
    194 vizualizări

  • personals ×   20-sept.-2019

    ținutul unde se țin obiceiurile

    apoi au venit lăutarii, muma lipită de zid avea o mină prostită, băuse prea mult sau medicamentele îi sculptaseră pe obraz un rictus, o nedumerire, oare cine îi cântă atât de frumos: lemnul casei, temelia din lut sau fântâna sub care o sărutase prima oară un băiat din vecini și unde noi, copiii, ne ascundeam să nu ne cheme la masă, iar acum acești oameni plăpânzi, cu glasuri ascuțite și fețele arse de soarele bărăganului, îi ocupau locul la războiul de țesut, îi călcau straturile, beau laolaltă cu cei din familie vinul din care se jurase că numai Domnul, dacă...

    24 zile în urmă
    250 vizualizări

  • poetry ×   16-sept.-2019

    proba că supranaturalul există

    unii au tendința să caute lucruri ce-au aparținut celor dragi: fotografii, anumite gesturi neobservate, automatisme, la vremea respectivă, lucruri ce ar putea însemna că îi iartă precum limbile unui ceas frate cu moartea poruncind tristeții: ia-ți patul și umblă! cu încăpățânarea de-a crede în existența altor lumi, de cele mai multe ori zâmbetele fac uitarea să pară naturală în ordinea vieții. erai prima, iar pe mine mă dureau drumurile lipsite de bănci sau copaci pe margine, pietre kilometrice scoteau capul din iarba uscată, în lipsa ploilor te iubeam de parcă mi-ar striga mereu cineva că sufăr degeaba de foame, de...

    28 zile în urmă
    315 vizualizări

  • poetry ×   12-sept.-2019

    tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

    vedeam lămurit umbrele nopţii printre scaieţi, plouase zdravăn și în umezeala călduță greierii se întreceau să nu cânte, puneam mâna pe tine, juram ca pe cei din familie, nimic nu mă împiedica să-mi doresc moartea, deși încărcătura ei spirituală îmi lua tot cheful, iubirea peste care se-auzeau ultimele lopeți de țărână. marea, azi, nu se îndepărtează din camera mea pot ieși pe acoperișul vecin, cerul pare o geografie confuză de parcă Dumnezeu s-ar fi răzgândit înainte de Cartea Genezei. pentru că tu mă faci genial și iubirea ta scoate tot ce-i mai frumos din mine fără să pretindă nimic, pentru...

    o lună în urmă
    173 vizualizări

  • poetry ×   07-sept.-2019

    portal

    când pietrele depășesc rezistența picioarelor de sunetul vocii mele atipic meridional mă bucur cu izbucniri guturale ca în preajma unei femei ce-mi aduce croasantul la pat frica de timp - rezultat al reflecției și al studiului împreună cu boabele din arabia împiedică normalul să devină de nesuportat precum oamenii și realizările lor pervers de nerușinate un pic de mândrie îmi face bine sub acoperișul călcat de tâlhari țintesc punctul unde va coborî soarele pe frânghia iubitei rahav astfel încât lumina să nu pricinuiască vreo pagubă memoriei noastre de celuloid îmi trebuie un pretext pentru dumnezeu și micul său grup de...

    o lună în urmă
    253 vizualizări

  • poetry ×   03-sept.-2019

    aniversare

    nu știu dacă mor sau de ziua mea iubirea precum un gong bate miezul nopții până la umeri nu se-ntâmplă nimic niciun semn de la tine un papagal stâlcește cuvintele mecanic din psalm a venit rândul meu să mă bucur în limbajul mimico-gestual moartea mă strigă naivule nimeni nu se oferă seara nu apuc să mă-mbăt amorțesc pur și simplu sufletul de la masă mă ia de un braț să mergem nu mai sunt bani am un fular de la mama

    o lună în urmă
    142 vizualizări

  • poetry ×   31-aug.-2019

    împrejurul lunii rotunde

    mi-am pus hainele de duminică și de dragoste, trupul să nu pățească nimic. iubirea în rezumatul ei biologic - splendidă încremenire a unui zâmbet incert, înlăuntrul fiinţei. îi căutam casă, dintre cele mai trainice, singura cu acoperișul întreg, după ce minciunile s-au retras, mi-am închis pumnul, să nu existe regrete când cineva drag dispare, iar cei rămași aleg să uite, galbenul agresiv și bolnăvicios din jurul lunii opuse, infestate cu larve. ne-am iubit cât alții în ani, mă simțeam dintr-odată schimbat după săgețile arzătoare din creier, noaptea căpătase forma sărutului tău, fierbințeala trecerii sale. până am adormit cu fruntea pe...

    o lună în urmă
    351 vizualizări

  • poetry ×   25-aug.-2019

    privind marea și bărcile cu pânze

    mi s-a părut bătrânețea invenția timpului ca noi oamenii să trăim cu frica zilei de ieri și de mâine, să ne privim în oglindă mereu speriați că poate nu ne vom recunoaște privirea, gesturile cu care încercăm să convingem că bucuria de-a fi ne-ar putea face fericiți dacă moartea n-ar ocoli foarte mult. am oprit pe locul unde au murit Adam și Eva să las flori: nici crini, nici petunii, câteva fire de nu-mă-uita pentru ca generațiile viitoare să-nvețe teama de puterea cuvântului. circula o legendă potrivit căreia diavolul a vrut instaurarea Republicii, nu neapărat uzurparea, șarpele căzuse la mijloc,...

    o lună în urmă
    237 vizualizări

  • poetry ×   21-aug.-2019

    baroc

    îți faci buzele de parcă tălpile nu ar atinge jarul pe care mergem noi ceilalți în absența distinctivă a durerii ascunzi pistolul în geantă alături de farduri mă întreb ce caută un domn volatil precum diavolul dansând în vârful unei penițe dacă ne va trimite în epoca glaciară voi închide afacerea plasticul ne face mai ușori decât aerul sânii au gust de petrol laptele pe care mi-l dai la micul dejun nefiresc de polimerizat sunt curios pe cine va urî soarele anul acesta poate reflexia ta peste umăr roșul sângelui va dispărea dovedind încă o dată că pământul este rotund...

    o lună în urmă
    248 vizualizări

  • poetry ×   16-aug.-2019

    mulțumesc omului din cer

    mă sufoc în locul acesta, viața are forma unei găuri de vierme, lucrurile despre care am uitat că există fac să-mi dea lacrimile nu mai recunosc minciuna, poate zahărul m-a făcut imprevizibil sau omul din cer n-a murit pentru noi, vreau să ajungă stratul de ozon, pomii explodați demografic, șobolanii îndrăgostiți de groapa orașului, sentimentul de țară se întoarce în cărți, cine ești tu să-mi spui ''nu face asta'' când îmi tai venele și pun îndoiala la ''favorite''... mi-ar fi plăcut iubirea, un fel de inteligență artificială, îmi trimite atâtea mesaje încât ajung să cred, nu suntem singuri, dincolo de...

    o lună în urmă
    218 vizualizări

  • personals ×   12-aug.-2019

    mimetism

    până când am devenit întuneric vocea unei femei a trecut deasupra lucrurile puse pe sârmă fac vântul să-și dorească o casă alături priviri curioase cenușărese din toate culturile probează titluri de nobili podoabe buzele mișcă după linii magnetice rănile dulci din pieptul meu sclipiri verzi pornografii cronice afișe cu idoli dau măreție calotei de gheață în mintea mea cifrele se schimbă mereu dansatori soarele și luna nu se ajung niciodată n-am văzut matematica să se înșele m-am îndrăgostit ca un om vulnerabil probabil asta fac cel mai bine înainte ca mușchii să mă împiedice să zâmbesc două furnici se luptă...

    2 luni în urmă
    226 vizualizări

  • poetry ×   09-aug.-2019

    atunci când iubirea ajunge casă de jale

    se întâmplă să aprinzi o lumină din cea mai nouă stea născută prin simpatie de curbura pământului oamenii nu mor ceea ce îngropăm odată cu seninul este imagina lor întoarsă față de viață să nu-mi spună cineva că oferă mai mult decât cel care a copt primul pumn de semințe dimineața îmi scot umbra pe străzi fiecare stâlp sau zid de pe margine îi compune fidel bucuria setea de libertate conviețuiește intens cu animalul din mine n-am făcut decât să hrănesc o iluzie în rest meritul este al întâmplării probabilitatea apăsătoare ne transformă într-o călătorie de la pământ la soare...

    2 luni în urmă
    1790 vizualizări

  • personals ×   08-aug.-2019

    dimineața unui băiat cuminte

    azi l-am spălat pe cornel l-am pus într-o pătură împreună cu unul dintre frații mei misogini am spălat betonul din curte nu putea sta în fund pe scaunul cu rotile am pus saci de plastic i-am udat cu apă caldă să nu simtă temperatura pământului l-am răsucit încet de pe pătură ca pe un nou-născut i-am turnat pe piept pe brațe pe picioare i-am spus că natura umană nu are de ce să-și ceară iertare nu boala lui greșise vreodată cuiva apoi alexandru i-a spălat picioarele până la cur și ce mai trebuia ca să îndepărteze mirosul de hoit i-am...

    2 luni în urmă
    244 vizualizări

  • poetry ×   03-aug.-2019

    dați o nouă viață copacilor

    m-am așezat și am plâns orașul inundabil, în cartiere, înainta muncitorește, din epoca de aur, oamenii nu mai aplaudaseră pâinea adusă cu elicopterul, armatei îi revenise ca sarcină hrănirea populației. eram ucenic în prelucrarea cuvintelor neferoase, am învățat tot ce trebuia, să fiu bine văzut, mi-am făcut un selfie cu păsări în pom, spatele zilei suferise primul atac terorist, schije de culori amestecate la cald îmi brăzdau privirea; ce mai rămăsese din cer nu încăpuse în fotografie. nea victor și tanti mariana, cu mâna pe sticlă, se certau cine să împartă sfinților le spuneam despre tine. îmi erai suficientă pentru...

    2 luni în urmă
    228 vizualizări

  • poetry ×   31-iul.-2019

    noaptea în care m-am întins alături de Dumnezeu

    era o noapte înaltă, după cât de ușor puteam atinge vârful copacilor, mirosea a zahăr ars, păsări duceau gustul de cacao spre locul cu vizibilitate, scriam despre omul bun pentru care nimic nu părea greu de făcut, mi-a întins o strachină cu friptură de miel, ca unul dintre vulturii strânși pe stârv, am închis ochii așteptând judecata, nu mi se întărea nicio parte a trupului, după cum auzisem că se întâmplă cu cei spânzurați, semn că iubirea trecuse. voi scăpa cu câteva răni, dar voi fi mai departe un trup și nu mă voi despărți de cap atât de repede...

    2 luni în urmă
    267 vizualizări

  • poetry ×   13-iul.-2019

    casa soarelui

    ninge atât de frumos, încât nimeni nu poate să-mi facă vreun rău. după somnul ce-a ținut luni întregi, credeam că înnebunesc precum cei mai buni dintre oameni. doctorul îmi arată un punct: definește normalul, după mintea mea, în mâini potrivite lutul ia forme umane. am văzut munți de pământ scoși din pieptul copacilor, nenumărate noduri cu suflet se rugau pentru blândețe și apă, din tăișul cuvintelor, mi-am făcut coarne de plug în apărarea iubirii. bunicul, din ce în ce mai puțin, stătea pe un pat lângă sobă, îi curgea dintr-un picior, bunica plecase, mama năștea și nu voia singură, privea...

    3 luni în urmă
    1776 vizualizări

  • poetry ×   11-iul.-2019

    dreamer

    în visul meu, iată un om, un bărbat cu sulița îndreptată spre soare frigea o bucată de grăsime din carnea unui urs, cu mâinile goale, ucis la ieșirea din iarnă. i-a sărit în spinare, i-a zdrobit gâtul, l-a târât la un loc depărtat, cu vântul în față, fără urme de sânge pe frunze, umbre subțiri de șacali călcau mulțumiți să miroasă. nu voia să fie văzut. își făcea treaba singur, trăgea de coroana copacilor să astâmpere luna în apele repezi din creste, mergea pe ogașuri sigur că moartea nu are ochi și la spate. avea un secret - iubirea unei...

    3 luni în urmă
    272 vizualizări

  • Showing 1-20 of 138 items.
under construction author view

Opinii recente

Încarcă mai multe opinii



Contact us