poza autor

serban georgescu

Cine spune într-o oră ceea ce se poate spune în trei minute e capabil de josnicii și mai mari.

BIOGRAFÍE, biografii, substantiv feminin - Expunere (scrisă și comentată) a vieții unei persoane. [Pr.: -bi-o-] – din bios-bion = viață, graphe = arta de a scrie (gr) Șerban Georgescu? București, august, 1967, părinți, bunici, grădiniță, temniceri, liceu, militărie Show

Rezidență:

Naționalitate:ron

Site Web:

  • essay ×   13-sept.-2019

    Porcul

    În ziua în care toate televiziunile de știri anunțau tragedia de la Caracal, la un moment dat m-am ridicat din fața televizorului și m-am dus la bucătărie să-mi iau un pahar de apă rece. Întâmplarea face că ochii mi-au căzut pe o mare oală de ciorbă, plină de grăsime, peste care se turnase apă, și care aștepta cuminte, în chiuvetă, să fie spălată. Printre petele consistente de grăsime care pluteau în ea se zărea o farfurioară de porțelan de la o ceașcă de cafea, pe care cineva o lăsase să cadă acolo, cu un gest automat, probabil semi-conștient. Dacă nu...

    o lună în urmă
    134 vizualizări

  • personals ×   11-sept.-2019

    Note august 2019

    Pe un site de vânzări biciclete, un stop spate e prezentat drept ”Lumină personală Lucina” Dumitru Buzatu, PSD, urlând la Digi24: ”Ce vină are PSD că polițistul de la 112 nu știe să vorbească?” Ca să beneficiezi de ”drepturile omului”, ar trebui, înainte de toate, să fii om. ”Mult mai târziu, în vârstă deja, la balamuc, după câteva luni de depresie scârboasă, mi-am vomitat definitiv plictiseala impardonabilă de a muri...” (Emil Brumaru, interviu Dilemateca 2010, cu Marius Chivu) ”Voi, de rugă ascuțite / cuțite / ale tăcerii mele...” (Celan) Privesc cu duioșie la tinerii care spun ”Nu mai pot”. E...

    o lună în urmă
    83 vizualizări

  • personals ×   01-sept.-2019

    Note iunie iulie 2019

    Note iunie iulie 2019 Încerca să mai spună măcar o dată ”mamă” cuiva cu toată gura, gura asta în care regină va fi în curând o roză proteză dentară... Eu sunt tot ce rămâne după ce numele meu va fi dispărut și tot ce va dispare după ce numele meu va fi reapărut ... Spaime ce nu sunt ale mele ci ale neamului meu ale nației mele ale planetei mele ale sistemului solar mele (cuvântul și rolul său de montgolfieră...) Chiar când îmi deschisesem mintea, dumnezeu sau poate o mână de înger, și-a aruncat în valurile ei negre undița și...

    o lună în urmă
    102 vizualizări

  • personals ×   22-aug.-2019

    Reverie cu fotoni

    În dimineața aceasta pe bicicletă plutind către muncile mele m-am trezit gândindu-mă care ar fi, în fond Rostul pentru care eu am fost trimis în lumea aceasta? Și prima imagine care mi-a apărut în minte eram eu pregătindu-mă pentru următoarea întâlnire cu tine. Voi fi oare la înălțimea luminii care mă lovește atunci? Fotonii aceia care mă învăluie se vor bucura oare că iar au primit ordinul de mobilizare? Că a trebuit iar să-și părăsească cazărmile acelea de Sus, unde așteaptă? Sau își vor spune Of! iar trebuie să-l scăldăm pe Tristul acesta în LUMINĂ ?

    o lună în urmă
    103 vizualizări

  • personals ×   24-iul.-2019

    Roșii cu spițe

    Mi-am zis de atâtea și atâtea ori că voi ignora tot Restul, și voi trăi doar din Poezie, prin Poezie, în Poezie etc... Dar noi oamenii, suntem un fel de roșii cu spițe ... Noi nu avem (sau nu reușim să-l găsim? sau să-l păstrăm?) un Nucleu de care să ne ancorăm. Nu avem unul singur ci avem mai multe semințe, și din fiecare sămânță pleacă spițele unei roți a cărei rotație nu o putem controla. Pentru că nu seamănă cu nimic altceva ... * Gândirea mea de stârc de cireadă trece prin ochiul larg deschis al pisicii negre din...

    2 luni în urmă
    201 vizualizări

  • personals ×   23-iul.-2019

    Născut nemotivat

    Sunt ani deja de când eu-l cu care mă împăcam cel mai bine a plecat de la mine. Glumeam cu el despre moarte ... Dacă moartea mă va scăpa de bilele de plumb care îmi umplu capul când mă aștept mai puțin, de ghearele de gheață care îmi strâng pieptul atunci când cred că încep să înțeleg ceva... Degas, tu, care pictai balerine, cum îți e acolo unde ești acum? La 52 de ani percepi culorile păsării din calendarul din bucătărie ca la 17 la fel mirosurile, sunetul frigiderului, cursa în zig-zag a gândăcelului roșu, picătura chinezească din chiuvetă, hârșâitul...

    2 luni în urmă
    180 vizualizări

  • personals ×   23-iul.-2019

    piciorușe

    un gândăcel și piciorușele lui prispa de la tanti Anița și piciorușele ei brazii și piciorușele lor norii și piciorușele lor Albastrul și piciorușele lui valea Lotrului și piciorușele ei lacul Vidra și piciorușele lui găinuțele și macii, cu petalele și cu crestele lor străbătute de soarele dimineții și piciorușele lor fragii și piciorușele lor Beth Hart și piciorușele ei Akenathon și piciorușele lui un scarabeu și piciorușele lui scara B și piciorușele ei mintea aceasta și piciorușele ei clipa aceasta și piciorușele ei ziua aceasta și piciorușele ei viața aceasta și piciorușele ei

    2 luni în urmă
    171 vizualizări

  • personals ×   02-iul.-2019

    Elegie pentru un creier-arlechin

    Creier-arlechin tras în nenumărate direcții de nenumărate, imperceptibile fire: surâzători, sânii fostelor mele mame mă așteaptă pe butucul călăului, teii de iunie încep să tușească scuipă sânge mânjesc această fereastră, respirație înnodată, ieșire din caracter se doarme cu carnețelul și cu pixul la cap se scrie la lumina telefonului nu se așteaptă un vers din altul (fericirea antipoemelor) se amputează testiculele rătăciților se cade în absența acestei lumi se cade în absența luminii revenire în telefon se caută prin memorie trupul plinuț al lui Paracelsus se spală pe dinți câinii pustii și fantele inocentelor se caută și se penetrează Esența...

    3 luni în urmă
    892 vizualizări

  • personals ×   13-iun.-2019

    J'ai d'autres chats à fouetter...

    mușcata din ghiveciul de la fereastra de la care vreau să mă arunc a îmbobocit cineva mă bate la fund cu o clopotniță al treilea dangăt este de fapt soneria de la intrare fug să deschid este cortegiul meu funerar pe verticală poartă pe cap o năframă de mireasă în dreptul gâtului este chipul mamei mele plângând începe să-mi recite: ”un pitic atât de mic făcea baie-n sistemul de răcire al centralei atomice” ascult privind pe fereastră, cu un picior în mierea și cu celălalt în veninul acestei lumi remarc o rupere de nori plouă cu asfalt o picătură neagră...

    4 luni în urmă
    675 vizualizări

  • personals ×   16-mai-2019

    Note aprilie 2019

    Noi adulții, cei care pentru a putea trăi, trebuie să uităm cum au trăit puii din frigider care așteaptă să fie mâncați ... Gălăgia din minte. De unde vine? Cum scăpăm de ea? Am călcat din greșeală pe zâmbetul unei femei. Veneam în fugă de undeva, preocupat de cu totul și cu totul altceva Și, ajuns în dreptul ei, am întors capul spre ea. Ce imprudență! Ea deja zâmbea... Să cântăm ”frunză de eucalipt” pe muzica din Trandafir de la Moldova! ”Could I possible care less?” (personaj din serialul Poldark, disprețul) O voi, meciuri de handbal dintre echipe anonime, în...

    4 luni în urmă
    225 vizualizări

  • poetry ×   08-mai-2019

    You an Die

    am înghițit fără să-mi dau seama toată istoria lumii uneori,când deschid gura, scot aburi din tunurile lui Napoleon prin ochi îmi ies imperceptibile lacrimi din lacrimile Hypatheei din Alexandria elina pe care creștinii au jupuit-o cu țigle în locul numit Cinaron, fumez din halucinațiile lui Constantin, când urc pe vreun munte, din nas îmi curge un firicel din sângele hipiotului genial pe care l-ați răstignit, am inhalat genocide care acum îmi ocupă o bună parte a plămânului stâng, încearcă să-l perforeze și asta chiar acum în prima zi caldă și verde de mai inima mea s-a pus pe lătrat, dă...

    5 luni în urmă
    226 vizualizări

  • personals ×   21-apr.-2019

    Vocalizele viermelui

    Lumea de ”Dincolo” nu e chiar așa de departe Se poate zări uneori printre picioarele trecătorilor grăbiți pe trotuare umede, aglomerate, în băltoace, în ceafa unei fete absente, în șiretul descheiat și ud al unui copil fericit... E frumoasă... De undeva din dreapta cineva mă mitraliază cu rafale de grâu. Mă reduce la tăcere. La telefon Ruxi se bucură că-mi aude ”vocișoara”... Dacă poezia e delir controlat, ar trebui deslușit puțin acest tip de control... Ce pasăre nespălată cheală transpirată își lasă uneori aripa uriașă peste noi? 9 aprilie M-am surprins justificându-mi teama de moarte prin teama de a nu...

    5 luni în urmă
    281 vizualizări

  • poetry ×   06-mar.-2019

    Noapte de mai

    Tânjesc către Moarte, flirtez cu ea, îi fac curte, întunericul ei îmi mângâie tâmplele îmi răcorește dormitorul și inima. Privesc urma pe care trupul meu a lăsat-o în patul în care aș vrea să dorm. Îmi spune că ceea ce ”trăiesc” acum, cu inima bătând, cu respirația respirând, e moarte. Nu ai de ce să te temi ... Vino! Mă arunc peste ea. Și adorm.

    7 luni în urmă
    280 vizualizări

  • personals ×   01-mar.-2019

    Ce scriam în timp ce nu puteam să scriu:

    Efort de memorie: 1. mă otrăvesc cu secrețiile propriului meu creier. ele îmi ajung pe limbă scurgându-se prin fisuri imperceptibile 2. Nebunia lumii intră în mine nu știu cum nu știu pe unde, prin ce fisură... Îmi făcusem un Zid. Știam că zidurile nu îmbătrânesc. Credeam. Mizasem pe asta. 3. Lumea aceasta se spală cu oameni la fund pe cap pe dinți sub braț între picioare... Hârca întinde o labă, înșfacă o mână de oameni și îi strivește de sânii ei fleșcăiți. Se și hrănește cu ei. Ea trăiește cu oameni, înghite oameni. Ea trebuie mereu hrănită. (felul în care...

    7 luni în urmă
    237 vizualizări

  • essay ×   10-feb.-2019

    Reverie la volan

    Într-o dimineață liniștită de septembrie a anului de grație 2017 conduceam mașina second hand pe care mi-am cumpărat-o în urmă cu doi ani, pe Bulevardul Primăverii din București. La un moment dat, la o trecere de pietoni, în timp ce așteptam în mod regulamentar trecerea pietonilor matinali, o frunză uscată și mare, de stejar, mi-a sărit brusc în față și s-a izbit de parbriz. Această întâmplare nefericită (impactul a fost inevitabil) mi-a schimbat pe neașteptate modul de percepție asupra realității imediate, pentru tot restul călătoriei. În primul rând mi-am dat seama că ea, realitatea imediată, poate fi, în anumite condiții...

    8 luni în urmă
    765 vizualizări

  • personals ×   09-feb.-2019

    Cisterna cu lacrimi

    Există doi limacși pe inima mea: unul este Patria, celălalt Mama mea. Promiscuitate impusă. Pe mine viața mă ruginește. Barca mai trebuie trasă și pe mal. Călăfătuită, etc. Poți să fii îndrăgostit, dar să nu iubești viața? Da... Je n ai jamais aime la vie et je pensais a la mort comme a une belle femme, misterieuse, chaude, exotique, erotique... Mais ca commence a changer maintenant. Eu, care încerc să-i înțeleg pe români (și nu pot), încerc să-mi imaginez un german care încearcă să-i înțeleagă pe germani (și nu poate) și nu pot. Nu mai pot! Să ”iubești” viața e...

    8 luni în urmă
    381 vizualizări

  • personals ×   11-dec.-2018

    Viermi

    Plecările omului din sine însuși: unde plec atunci când nu mai sunt aici? Și cum de găsesc așa de ușor, fără efort, drumul înapoi? Și cum redevine totul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat între timp? Și de fapt, care Timp? Cum să trăiești într-o lume în care, în timp ce niște versuri tocmai încep să te capteze, cineva, dintr-un radio uitat deschis, strigă cât îl țin puterile: ”CÂND ERAM MIC ÎMI FIERBEAM SINGUR CREMVURȘTII!!!!” ? Furtuni concrete mai intense decât furtunile din capul meu n-am întâlnit decât la televizor... O suferință comunicată mai este o suferință? Problemă:...

    10 luni în urmă
    429 vizualizări

  • personals ×   03-oct.-2018

    Minarete sol-aer, cu diverse raze de acțiune

    Nimic nu e mai greu decât să crezi în dreptul tău legitim de a nu face absolut nimic. Dar trebuie încercat! Mahomed se întreabă: ”Să aibă Dumnezeu un copil? Unul singur?” ”Et si l'amour n'est q'une attitude?”, se întreabă Joe Dassin. - nevoia de certitudini, nevoia de a pune punct gândirii. Limita A spus o glumă și A RIS TOT EL de ea. Fumez. Un stol de lilieci înnebuniți fâlfâie izbindu-se de pereții cutiei mele craniene. Țiuie. A scrie mânat de repulsie, de lehammite ... După ce publici, cum să mai găsești forța de a scrie fără să te gândești...

    un an în urmă
    524 vizualizări

  • personals ×   12-iun.-2018

    Ilizibil

    ... sub ochii celui care citește acest poem ar putea apărea cel mult droaia de purici ce umplu îndeobște ecranul la încheierea oricărei transmisii ... poate chiar furculița aceasta știrbă care este lumea în care am fost născuți - dar nu mai mult restul rămâne: ilizibil ilizibil ilizibil Cu toate acestea observăm cum: 1. odată cu maturizarea începe și pierderea minților (în felul în care sângele se scurge dintr-o rană și apoi se pierde în nisip); 2. pe măsură ce copilăria se îndepărtează de adult capul acestuia devine o pâlnie în care cineva toarnă cu nemiluita spaime - ca într-un...

    un an în urmă
    824 vizualizări

  • personals ×   23-mai-2018

    Pentru țară și rege

    Aștepți ceva măreț fulgerător eliberator iluminant edificator decisiv irefutabil... Așteaptă cititorule, că și eu aștept. Va veni și acel ceva care ne va scoate din gelatina asta în care am picat. Spun aceasta pentru că știu că și alții au pățit-o și doar de aceea spun. Vorba fratelui Kafka: Disperarea, atunci când dispare (pentru că și ea dispare la un moment dat, orice-ai zice),dispare zic, asemenea unei femei care se îndepărtează până dincolo de orizont, - ei bine, locul acela în care ea dispare, în care ai pierdut-o din ochi, locul acela nu mai trebuie privit, căci dacă privești într-acolo,...

    un an în urmă
    741 vizualizări

  • Showing 1-20 of 121 items.
under construction author view

Opinii recente

Încarcă mai multe opinii



Contact us